Lolita, Vladimir Nabokov
Noaptea nunții mi-a oferit oarece amuzament, iar în zori eram idiotul cuprins de istericale. Curând însă, realitatea a ieșit la suprafață. Buclele oxigenate și-au arătat rădăcinile brune; pe pielea rasă a piciorului puful s-a metamorfozat în spini; gura umedă și mobilă și-a dezvăluit jenant, orîăcat o îndestulan eu cu dragoste, asemănarea cu partea corespunzătoare din portretul (păstrat cu sfințenie) al mamei sale defuncte, care seamăna cu o broască; și în scurt timp, ăn locul fetiței palide ce făcea trotuarul, Humbert Humbert s-a pomenit că ține în brațe o babă, multă, grasă, cu picioare scurte, sâni mari și, practic, fără minte.
